|
magician
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 26
|
|
Diafragma
Diafragma controleaza cantitatea de lumina care ajunge pe mediul de captare (film sau senzor digital), actionand intocmai ca pupila ochiului. Aceasta din urma se deschide cu atat mai mult cu cat lumina scade in intensitate, lasandu-I loc sa patrunda. Pupila se micsoreaza cand cantitatea de lumina creste, reducand astfel cantitea de lumina ce intra.
Legatura dintre diafragma si timpul de expunere este stransa, iar finalitatea corelarii lor este insasi expunerea. Pentru a pastra expunerea corecta, atunci cand modificati valoarea difrangmei se impune si schimbarea timpului de expunere. Toate camerele digitale au inclus modul de lucru automat, care controleaza difragma si timpul de expunere.
f-indice diafragma. Diafragma poate fi de la valori 1.8 , 2 ,2.8 ,3.6 , 4 , 4.8 , 5.6 , 8, 12 ,16 , 22 . Blocand diafragma pe un indice f- mic vom avea o cantitate mare din lumina ce va intra in mediul de captare. Un indice “f� ridicat inchide diafragma, limitand astfel trecerea luminii.
Timp de expunere
Timpul de expunere se defineste ca fiind intervalul in care obturatorul ramane deschis, pentru a permite luminii sa patrunda la senzor sau film. Timpul de expunere se masoara in secunde ori fractiuni de secunda. Folosind un timp de expunere mic, veti imortaliza pana si cele mai rapide subiecte, o pasare in zbor de pilda. Timpii mari de expunere sunt folositi in mod intentionat pentru a reprezenta miscarea subiectului. Expunerea unei imagini este o determinate a combinatiei dintre difragma sit imp de expunere.
Timpii de expunere cei mai intalniti sunt: 1/2500 sec.,1/2000 sec , 1/1500sec 1/500 sec., 1/250 sec., 1/125 ,1/80 sec., 1/60 , 1/30 sec., 1/15 sec., 1/8 sec., 1/4 sec., 1/2 sec., si 1 sec. La unele aparate veti intalni timpi pornind de la 1/4.000 sec. sau chiar 1/8.000 sec., ajungand pana la 30 sec. sau “B� (beliebig = dupa dorinta), functie ce va permite deschiderea obturatorului pe o perioada nelimitata, atat timp cat veti tine apasat butonul.
Este important sa retineti ca pentru expuneri mai lungi aveti nevoie de un trepied, pentru a preveni miscarea camerei.
Distanta focala
Distanta focala a unui obiectiv reprezinta distanta de la centu optic al obiectivului la imaginea subiectului de fotografiat. Distanta focala este determinata atat de curbura lentilei cat si de puterea sa de refractie. Ea se exprima in mm. S-au construit obiective cu diferite distante focale, cuprinse intre 20 mm si 2.000 mm. Astfel exista obiective cu distanta focala scurta sau superangulare (pana la 40 mm), normala (40 – 60mm), mare sau lunga (85 – 135 mm ), foarte lunga sau teleobiectiv (135 – 2000 mm)
Profunzimea campului
Profunzimiea campului se numeste dinstanta in limitele careia obiectele asezate la intervale diferite fata de obictiv apar clare, atunci cand punerea la punct se face pentru unul dintre aceste obiecte. Aceasta calitate depinde de distanta focala (profunzimea creste o data cu marirea distantei focale), de valoarea diafragmei, precum si de neclaritatea maxima admisa la fotografiere.
Profunzimea de camp denumita si “zona de claritate� se intinde inaintea si inapoia obiectului pentru care s-a pus punerea la punct. Pentru un obiect situat la 5 m pt care se face clarul (focusul) cand diafragma este deschisa la 4,5, zona de claritate sa va intinde doar intre 4,5 si 5,5 m, in timp ce cu o diafragma mai inchisa (11), toate obiectele aflate intre 3,5 – 8 m vor aparea clare pe imagine.
ISO
ISO este numarul care indica sensibiliatea la lumina a filmului sau a senzorului camerei foto digitale. Pentu o lumina slaba, se foloseste un ISO ridicat, pentru a realize o expunere buna (o valoare ISO mica va va obliga sa folositi timpi de expunere lungi, iar in lipsa trepiedului sau daca subiectul este in miscare pozele pot iesi cu blur ,miscate ). Filmele fotografice sunt fabricate cu o anumita sensibilitate, aceasta fiind indicata pe ele. In cazul aparatelor digitale, sensibiliatea ISO se poate regla manual sau automat.
Atunci cand subiectul este puternic luminat, e bine ca sensibilitatea sa aiba o valoare mica. Cand lucrati intr-un mediu cu lumina slaba sau pentru a “ingheta� actiunea, trebuie sa folositi un indice ISO ridicat.
Sensibilitatea ISO se exprima in cifre. Fotografierea la un ISO 50 cere cu mult mai multa lumina decat in cazul unui indice ISO 400. Atentie: folosirea unui indice ISO ridicat in situatii nepotrivite va duce la aparitia unui agomot de imagine.
Zgomotul de imagine este cel mai edesea vizibil in zonele mai intunecate ale unei imagini .
Setari ISO
Auto ISO – camerele digitale pot seta automat valoarea ISO in functie de cantitatea de lumina existenta in mediul respective, crescand sau scazand nivelul sensibilitatii. In acest caz, utilizatorul camerei nu are controlul acestor valori.
ISO 50 – 64 – se foloseste cand fotografiem in lumina soarelui. Valorile sunt excelente pentru modul macro, peisaj sau portret, oferind detalii clare si imagini de calitate
ISO 100 – Pentru o extra sensibilitate la lumina, fara a influenta calitatea imaginii.
ISO 200 – pentru un cer noros, oferind calitatea buna, dar exista riscul aparitie unui zgomot de imagine vizibil ulterior.
ISO 400 – se foloseste atunci cand nu aveti blitz la dispozitie sau pentru fotografia de interior, chiar daca aveti blitz. In alte cazuri, atunci cand vreti “sa orpiti� actiunea printr-un stop cadru sau in fotografia sport, dar nu veti scapa de un zgomot de imagine ridicat.
aceste date nu imi apartin fiind culese de pe anumite situri de pe internet.
am cules aceste date in speranta ca vor fii de ajutor incepatorilor si nu numai 
best regards
ps daca cineva mai are de adaugat ceva este bine venit
|
|
